În județul Constanța, pe insula Păcuiul lui Soare se află ruinele cetății Vicina, numită și “Cetatea scufundată”, al doilea sit ca mărime din țară, după Sarmizegetusa. Cetatea este una bizantină, construită în secolul X, cu rol de apărare.
O parte a relicvelor „cetății scufundate” se văd și astăzi, însă cea mai mare parte se află sub apele Dunării. În verile secetoase, când apele seacă, ies la suprafață zidurile construite din blocuri mari de calcar. Momentan se mai vede 10-15% din cetate, deși în anii ’50, atunci când a fost descoperită, era vizibilă în proporție de 25%. Apa roade din ce în ce mai mult, iar procesul de eroziune a fost accelerat de lucrările care s-au făcut pe Dunăre.
Vechea cetate a fost construită între anii 972-976 de trupele împăratului Ioan Tzimiskes , în scopul reinstaurării puterii lor la gurile Dunării de Jos și avea o suprafaţă de cinci hectare. După moartea împăratului Ioan Tzimikes, locul a fost distrus de populaţiile bulgare care s-au revoltat contra Bizanţului. Apoi a fost reconstruită în jurul anului 1000, așezarea fiind transformată într-un centru comercial, dar și important centru creștin.
Istoricii susțin că abia după schimbarea de statut administrativ a început cea mai înfloritoare perioadă a cetății, în care se întâlneau comercianți din întreg imperiul. Însă din cauza faptului că este situată într-o zonă instabilă politic, pacea nu a durat mult, iar de-a lungul timpului, cetatea a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori .
În 1048 are loc marea invazie a pecenegilor, iar cetatea a fost atacată și distrusă în urma unui incendiu. A mai fost locuită temporar în secolele XIII și XIV, iar în jurul anului 1422 a fost părăsită pentru totdeauna.
